I.	ANALIZA SISTEMELOR DE EVALUARE UTILIZATE INCONTABILITATE

I.1	Evaluarea La Costuri Istorice

I.2	Evaluarea La Costuri De Inlocuire

I.3	Evaluarea La Valoarea Realizabila

I.4	Evaluarea La Valoarea Actualizata

I.5	Evaluarea La Valoarea Justa

II.	ISTORIA VALORII IN CONTEXTUL UNOR REFERENTIALE SI SISTEME CONTABILE REPREZENTATIVE

II.1	Conventiile De Evaluare In Viziunea Dispozitivului Reglementar European (directiva A Iv - A A Cee)

II.2	Pozitia Organismului International De Normalizare Contabila (iasb) Relativ La Conventiile De Evaluare

II.3	Particularitati Ale Sistemelor De Evaluare Utilizate In Cateva Sisteme Contabile Reprezentative

II.3.1

Sisteme De Evaluare Utilizate In Franta Si Germania

II.3.2

Sisteme De Evaluare Utilizate In Marea Britanie

II.3.3

Sisteme De Evaluare Utilizate In Statele Unite Ale Americii

II.4	Pierderea Pertinentei Modelului Contabil Al Valorii

III.	EVALUAREA POZITIEI FINANCIARE A INTREPRINDERILOR

III.1

Dificultati De Definire, Evaluare Si Recunoastere A Elementelor Pozitiei Financiare A Intreprinderii

III.2

Evaluarea Activelor

III.2.1

Evaluarea Activelor Imobilizate

III.2.1.1

Evaluarea Imobilizarilor Necorporale

III.2.1.2

Evaluarea Imobilizarilor Corporale

III.2.1.3

Evaluarea Imobilizarilor Financiare

III.2.2

Evaluarea Activelor Circulante

III.2.2.1

Evaluarea Stocurilor

III.2.2.2

Evaluarea Creantelor

III.3

Evaluarea Datoriilor

III.4

Evaluarea Capitalurilor Proprii

III.5

Evaluarea Pozitiei Financiare A Intreprinderii In Conditiile Unei Economii (hiper) Inflationiste

III.5.1

Efectele Inflatiei Asupra Situatiilor Financiare Anuale.

IV.	EVALUAREA PERFORMANTELOR INTREPRINDERII

IV.1	Conceptul De Performanta Si Suportul Ei Informational

IV.2	Dificultati De Definire, Evaluare Si Recunoastere A Elementelor Performantei Financiare A Intreprinderii

IV.3	Evaluarea Elementelor Performantei Financiare A Intreprinderii

V.	DIFICULTATILE, AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE APLICARII SISTEMELOR DE EVALUARE IN PRACTICA INTREPRINDERILOR ROMANESTI

V.1	Dificultati Generate De Realizarea Primei Etape De Reforma A Sistemului Contabil

V.2	Dificultati Generate De Realizarea Celei De - A Doua Etape De Reforma A Sistemului Contabil

VI.	ANALIZA UNOR TENDINTE EXISTENTE LA NIVEL INTERNATIONAL - EXTINDEREA EVALUARII LA VALOAREA JUSTA

VI.1	Valoarea Justa La Baza Incitatiei Modernizarii Directivelor Contabile Europene

VI.1.1

Scurt Istoric Privind Directivele Contabile Europene

VI.1.2

Valoarea Justa Determina Crearea Unei Noi Directive Contabile Europene

VI.2	Valoarea Justa Si Calitatile Informatiei Contabile

VI.2.1

Inteligibilitatea Situatiilor Financiare

VI.2.2

Relevanta Situatiilor Financiare

VI.2.3

Credibilitatea Situatiilor Financiare

VI.2.4

Comparabilitatea Situatiilor Financiare

VI.3	Valoarea Justa Si Crearea De Valoare

VI.4	Valoarea Justa Si Fiscalitatea

VII.	BIBLIOGRAFIE

Bazele de evaluare sunt atribute monetare ale elementelor ce compun situatiile financiare active, datorii, capitaluri proprii, venituri si cheltuieli. Spre exemplu, o intreprindere detine un activ achizitionat anterior; in situatiile financiare, acest activ poate fi evaluat utilizand mai multe valori: poate fi masurat la costul istoric, sau la valoarea neta de realizare curenta sau, daca este inlocuibil, la costul de inlocuire curent; elementul respectiv mai poate fi masurat, de asemenea, in anumite cazuri, prin combinarea mai multor baze de evaluare. Pentru a fi relevante, unele atribute monetare pot fi utilizate in situatiile financiare numai in conjunctie cu altele. De exemplu, valoarea de utilitate nu se utilizeaza in situatiile financiare in mod singular, ci este folosita de regula impreuna cu alte atribute monetare. Numeroase elemente ale situatiilor financiare nu pot sa fie evaluate cu precizie si, ca atare, sunt supuse estimarilor (spre exemplu, estimarea valorii provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, a provizioanelor pentru depreciere, estimarea duratei de utilitate a imobilizarilor si a valorii lor reziduale, etc. ). Inca de la inceputurile tinerii contabilitatii, evaluarea elementelor situatiilor financiare se facea la costul de intrare (costul istoric). Si astazi baza de evaluare cel mai des utilizata este costul istoric. Principiul de baza al contabilitatii clasice este cel al contabilizarii cheltuielilor la pretul de revenire. Aceasta regula a pretului de revenire se aplica chiar si imobilizarilor, care sunt prezente mai durabile in conturi, iar costul istoric al acestora nu pare sa mai constituie ulterior justa valoare. In ultimii ani, odata cu intensificarea fenomenelor de mondializare a economiilor si globalizarii pietelor financiare si cu aparitia unor fenomene precum inflatia, a inceput sa fie tot mai des utilizata evaluarea pe baza valorii curente si, in special, pe baza valorii juste. Este bine cunoscut faptul ca utilizarea costurilor istorice ca baza de evaluare este mai putin utila luarii deciziilor, dar in acelasi timp este mai fiabila. Intotdeauna trebuie sa se tina cont, in alegerea unei baze de evaluare, de utilizatorii situatiilor financiare. Astfel, pentru actionarii intreprinderii si pentru eventualii ei cumparatori este important sa se cunoasca ce viitor va avea firma, fluxurile sale viitoare; pe de alta parte, creditorii firmei respective sunt interesati de o evaluare mai prudenta, bazata pe cea mai scazuta valoare a activelor intreprinderii; managerilor firmei le sunt necesare diferite metode de evaluare, prin care sa fie reflectate cat mai fidel perspectivele intreprinderii. Pe plan international se manifesta tendinta ca prin utilizarea unei anumite baze de evaluare sa se raspunda favorabil necesitatilor unei game variate de utilizatori; trebuie asigurat un echilibru intre relevanta informatiilor (utilitatea lor in luarea deciziilor) si fiabilitatea acestora (obiectivitatea lor). Principiul costurilor (...)