I.	CONCEPTUL DE MOTIVARE A PERSONALULUI - MUNCA - COMPONENTA A MOTIVATIEI

I.1	Functia De Antrenare, Factor De Motivare A Personalului

I.2	Conceptul De Motivare A Personalului

I.2.1

Surse Motivationale

I.2.2

Componentele Motivatiei

I.2.3

Formele Motivatiei

I.3	Munca - Componenta A Motivatiei

II.	RELATIA MANAGEMENT - MOTIVATIE LA S. C. XYZ S. A.

II.1	Prezentarea Firmei

II.2	Motivarea Individuala Si Motivatia La Nivel De Organizatie

II.3	Necesitatea De A Motiva Si Intelegerea Principalelor Necesitati Umane

II.4	Organizarea Muncii

II.5	Obtinerea Performantelor

II.6	Mentinerea Motivatiei

II.7	Atitudinea Fata De Motivatie

III.	TEORIILE DE BAZA FOLOSITE IN ANALIZA MOTIVATIEI IN MUNCA A SALARIATIILOR LA S. C. XYZ S. A.

III.1

Scurta Retrospectiva A Teoriei Motivationale

III.2

Teorii Ale Motivatiei Bazate Pe Studiul Nevoilor

III.2.1

Teoria Ierarhiei Nevoilor

III.2.2

Teoria X Si Teoria Y

III.2.3

Teoria Bifactoriala A Lui Herzberg

III.2.4

Teoria Realizarii Nevoilor

III.3

Teorii Ale Motivatiei Bazate Pe Studiul Comportamentului

III.3.1

Teoria Echitatii

III.3.2

Teoria Fixarii Scopurilor

IV.	MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE, METODA FOLOSITA IN STIMULAREA MOTIVATIEI IN MUNCA A SALARIATILOR DE LA S. C. XYZ S. A.

V.	CONCLUZII

VI.	BIBLIOGRAFIE

Functia de antrenare incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionale, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza. Deci, scopul antrenarii care are un pronuntat caracter operational, este implicarea cat mai profunda, cat mai eficace a personalului de executie si de conducere la realizarea obiectivelor ce-i revin, deduse din obiectivele intreprinderii. Prin urmare, antrenarea raspunde la intrebarea: de ce personalul societatii participa la stabilirea si realizarea obiectivelor circumscrise acesteia? Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite. Motivarea, in functie de modul de conditionare a satisfactiilor personalului, de rezultatele obtinute, este pozitiva sau negativa. Motivarea pozitiva se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului din participarea la procesul muncii, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii executantilor. Motivarea negativa se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu realizeaza intocmai obiectivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor. In firmele moderne se foloseste cu prioritate motivarea pozitiva, intrucat la acelasi volum de resurse financiare utilizate pentru motivare o parte sensibil mai mare a personalului obtine satisfactii din participarea la procesul muncii, iar climatul de munca si cultura firmei sunt superioare, ceea ce implicit, generaza rezultate economice mai mari. Caracteristic managementului stiintific al agentilor economici este conceperea motivarii si, implicit, a antrenarii pe baza asa-numitelor scari motivationale, adica a elementelor care prezinta interes pentru componentii firmei, a necesitatilor acestora, ordonate in functie de succesiunea in care trebuie avute in vedere. Dintre scarile motivationale considerate cu precadere in literatura de specialitate se mentioneaza cea a lui Maslow, care cuprinde urmatoarele categorii de necesitati: fiziologice, securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup, statut social si autorealizare. Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca simultan mai multe caracteristici: a) sa fie complex, in sensul utilizarii combinate, atat a stimulentelor materiale, cat si morale, pe baza luarii in considerare a principalilor factori implicati, endogeni si exogeni ai societatii; b) sa fie diferentiat, adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si ale fiecarui colectiv de munca, astfel incat sa se obtina maximum de participare la stabilirea si realizarea obiectivelor firmei; c) (...)