I.

ARGUMENT

II.	ORGANIZATIILE - STRUCTURI ARBORESCENTE IERARHIZATE

II.1	Cultura Organizationala

II.2	Climatul Organizational

II.3	Structura Organizationala

III.	COMUNICAREA INTERNA ORGANIZATIONALA

III.1

Erele Comuicarii Interne

III.2

Directiile Comunicarii Interne

III.3

Retele De Comunicare Favorizate De Structurile Organizatorice

III.4

Roluri Speciale De Comunicare Interna In Organizatii

III.5

Obiectivele Si Eficienta Comunicarii Interne

III.6

Comunicarea Interna La Nivel De Conducere

III.6.1

Comunicarea Manageriala

III.6.2

Functiile Comunicarii Manageriale

III.7

Bariere De Comunicare Interna

III.7.1

Bariere De Natura Organizationala

III.7.2

Bariere De Natura Individuala

III.7.3

Optimizarea Comunicarii

IV.	PUBLICURI, MESAJE SI FORME DE COMUNICARE INTERNA

IV.1	Publicurile Interne

IV.1.1

Clasificarea Publicurilor Interne

IV.1.2

Caracterisricile Publicurilor Interne

IV.2	Modelarea Mesajelor

IV.3	Forme De Comunicare Interna Destinate Publicurilor Organizationale

IV.3.1

Canalele Comunicarii Interne

IV.3.2

Suporturile Comunicarii Interne

IV.3.3

Publicatiile Interne

V.	COMUNICAREA IN SITUATIILE DE CRIZA ORGANIZATIONALA

V.1	Conceptul De Criza

V.2	Comunicarea Interna Pe Timpul Crizei

V.3	Diagnoza Stadiului De Pregatire A Organizatiei Pentru Crize

VI.	STUDIU DE CAZ. INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN BUZAU

VI.1	Scurt Istoric Al Isj Buzau

VI.2	Cadrul Legislativ

VI.3	Analiza Structurii Organizatorice

VI.4	Comunicarea Interna In Cadrul Isj Buzau

VI.4.1

Metoda De Cercetare

VI.4.2

Institutie Publica Versus Institutie Privata

VI.4.3

Climatul Organizational In Isj Buzau

VI.4.4

Comunicarea Interna

VI.4.5

Sistemul Informational

VI.4.6

Gestionarea Crizelor

VI.4.7

Analiza Swot

VI.4.8

Topul Beneficiilor Dorite La Locul De Munca Ideal

VII.	CONCLUZIE

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Fiecare epoca istorica s-a remarcat printr-o serie de elemente semnificative. Pasiunile pentru diverse aspecte teoretice sau pentru aplicatii practice au definit etape, au consacrat nume si scoli, s-au constituit in marturii pentru posteritate. O furtunoasa existenta a cunoscut termenul de paradigma. Propus in sfera cercetarii epistemologice de Thomas Kuhn, conceptul acesta a devenit parte componenta a atitudinii metodologice in stiinta secolului nostru. Odata cu el s-a produs o mutatie intelectuala. Prin functia sa dinamizatoare a deschis orizontul descoperirii de noi paradigme in evolutia stiintei si a culturii in general. In conceptia lui Thomas Kuhn, paradigmele sunt acele realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, ofera probleme si solutii model unei comunitati de practicieni. Paradigmele comunicarii evidentiaza dinamica, procesualitatea acestui fenomen, detasandu-se de scheme fixe, rigide de intelegere si interpretare. Ele reprezinta un model explicativ care se construieste pe masura ce fenomenul isi dezvaluie bogatia de sensuri si solicitari incitante. Daca paradigmele stiintei anuntau perioade revolutionare in istoria acesteia, paradigmele comunicarii delimiteaza etape succesive care au avut forta impunerii unei anumite continuitati. Spre deosebire de stiinta, unde aparea o ruptura evidenta cand se propunea un nou model de gandire si de interpretare a lumii, in comunicare caracterul cumulativ este predominant. Comunicarea renunta mai greu la formele sale istorice de manifestare. Acestea se conserva alaturi de cele viitoare, in grade diferite, in absenta unei sistematizari autoritare. In plan istoric, omenirea a traversat paradigmele comunicarii orale (prealfabetice), scrise (alfabetul), prin intermediul tipariturilor (tiparite) si electronice. Toate acestea se constituie astazi intr-un corp unitar, nici una dintre ele nefiind complet uitata sau exilata. Specificul paradigmelor comunicarii il reprezinta nu discontinuitatile, disocierile, renuntarile pragmatice si definitive la modele de intelegere si explicare ci tocmi reluarile, revenirile aparente in alt plan de complexitate tehnica si de solicitare a abilitatilor comunicationale ale subiectului. Noile paradigme exprima coexistenta formelor de comunicare ca suprapunere si paralelism. Mecanismul medierii caracterizeaza dinamica si specificul actului comunicational. Modificarile de esenta ale acestuia nu sunt noutatile ca atare, introducerile de tehnici si mijloace, ci modul in care acestea sunt asimilate, devin parte integranta a procesului in ansamblu. Comunicarea reprezinta un act cu reluari infinite pe o scala a complexitatii crescande, atat a relatiilor sale cu celelalte domenii ale vietii sociale, cat si a propriilor mecanisme care ii asigura desfasurarea. La inceputul secolului XXI comunicarea a devenit un instrument indispensabil in toate ramurile si domeniile unei societati. Aflate la raspantia mai multor discipline, procesele de comunicare (...)