I.	DEFINIREA CONCEPTULUI DE MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

I.1	Diferentierea Notiunilor De Personal Si De Resursa Umana

I.2	Evolutia Managementului Resurselor Umane

I.3	Activitatile Principale Din Domeniul Managementului Resurselor Umane

I.4	Compartimentul De Resurse Umane

II.	ACTIVITATI SPECIFICE DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE

II.1	Ratiunea, Conceptul Si Etapele Procesului De Planificare A Resurselor Umane

II.2	Recrutarea, Selectia, Integrarea Si Promovarea Personalului

II.2.1

Paradigme Ale Procesului De Recrutare - Selectie

II.2.2

Analiza Postului Continut, Rol Si Metode Utilizate

II.2.3

Recrutarea, Selectia Si Integrarea

III.	ORGANIZAREA RESURSELOR UMANE LA XYZ

III.1

Selectia Si Recrutarea Personalului Didactic Pentru Ocuparea Functiilor De Inspector General Si Inspector General Adjunct

III.2

Selectia Si Recrutarea Personalului Didactic Pentru Ocuparea Functiilor De Inspector Scolar De Specialitate

IV.	PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE LA I. S. J. VALCEA

V.	BIBLIOGRAFIE

Ansamblul activitatilor referitoare la asigurarea utilizarii optime a resurselor umane in beneficiul organizatiei, al fiecarui individ si al comunitatii in general, a fost integrat in conceptul de management al resurselor umane. Societatea dispune de doua categorii de resurse pentru desfasurarea activitatilor economice si sociale: primare si derivate. 1. - potentialul demografic cu componenta sa cea mai importanta din punct de vedere economic, resursele de munca, adica resursele umane; Resursele derivate sunt formate pe baza si cu ajutorul resurselor primare (masini, utilaje, instalatii tehnologice, cunostintele si experienta stiintifica). Existenta si utilizarea concomitenta a celor doua categorii de resurse sta la baza proceselor economice, fiecare avandu-si rolul sau in derularea acestora. Resursele naturale primare si derivate (masini, utilaje, instalatii tehnologice) reprezinta conditia materiala initiala a desfasurarii oricarei activitati economice. Fara existenta acestora, procesele economice ar fi lipsite de baza materiala si, deci, procesele respective nu ar putea avea loc. Resursele umane - atat cele primare (resursele de munca), cat si cele derivate (cunostintele stiintifice si experienta de munca a oamenilor), prin actiunea lor concreta si prin activitatea complexa ce o desfasoara, pun in valoare resursele materiale, avand un rol activ. Cele doua categorii de resurse - materiale si umane - indiferent de gradul lor de folosire sau nefolosire au un caracter limitat, de unde si necesitatea utilizarii lor cu maxima eficienta. Din punctul de vedere al utilizarii lor in timp, se remarca faptul ca resursele materiale pot fi stocate si puse in opera atunci cand nevoile sociale impun si posibilitatile tehnico-economice permit acest lucru. Resursele umane insa, reprezinta o categorie de resurse perisabile. Neutilizarea in timp a acestora reprezinta o pierdere sociala care nu mai poate fi recuperata. Activitatea economica, privita ca suport al existentei si dezvoltarii societatii, trebuie sa se realizeze in conditii de utilizare rationala si eficienta a factorilor de productie: natura, munca si capitalul. Definind notiunea de resursa, o rezerva de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat, resursele umane ar putea fi definite ca fiind acea rezerva de munca de care dispune societatea si care poate fi utilizata in diferite ramuri si domenii de activitate, fiind reprezentate de totalul populatiei in varsta apta de munca la momentul respectiv. In contextul structurii sistemului macroeconomic a avutiei nationale, resursele umane sau potentialul uman, reprezinta componenta esentiala a acesteia. Ca sistem macroeconomic, avutia nationala, este structurata pe 4 subsisteme: resurse umane, resurse naturale, resurse materiale acumulate, potentialul creativ al natiunii. Resursele umane sau potentialul de munca reprezinta componenta fundamentala a sistemului avutiei nationale, de care depinde antrenarea tuturor celorlalte subsisteme (...)