I.	TENDINTA DE INTERNATIONALIZARE IN DOMENIUL BANCAR

I.1	Caracteristici Generale Ale Internationalizarii Bancare

I.2	Principalele Fuziuni Si Achizitii In Sistemul Bancar International Si Implicatiile Lor

I.3	Riscurile Internationalizarii Bancare. Necesitatea Supravegherii Bancare La Nivel International

II.	UNIVERSALIZAREA SI SPECIALIZAREA BANCILOR IN PLAN INTERNATIONAL

II.1	Locul Si Importanta Bancilor Si Institutiilor De Credit Specializate In Economia De Piata

II.2	Rolul Bancilor De Investitii In Sistemul Bancar International

II.3	Alternativa Banci Universale - Banci Specializate In Cadrul Sistemului Bancar

III.	INOVATII IN SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN

III.1

Noi Tehnologii Bancare Contemporane

III.2

Importanta Serviciilor Bancare In Plan International

IV.	ORIENTARI SI TENDINTE IN SISTEMUL BANCAR ROMANESC IN PERIOADA CONTEMPORANA

IV.1	Sistemul Bancar In Romania In Perioada De Tranzitie La Econimia De Piata

IV.1.1

Functiile Si Rolul Bancii In Tranzitia La Economia De Piata

IV.1.2

Restructurarea Bancara In Perioada De Tranzitie

IV.2	Tendite In Sistemul Bancar Romanesc In Perioada Contemporana

IV.2.1

Tehnologii Bancare Contemporane

IV.2.2

Manifestarea Fuziunilor Si Achizitiilor In Sistemul Bancar Romanesc

IV.2.3

Specializarea Bancilor Din Romania

IV.3	Sistemul Bancar Din Romania Din Perspectiva Integrarii Europene

IV.3.1

Sistemul De Plati Din Romania In Conditiile Integrarii Europene

IV.3.2

Mutatii In Sistemul Bancar Romanesc In Perspectiva Integrarii Europene

V.	CONCLUZII SI PROPUNERI

VI.	BIBLIOGRAFIE

Internationalizarea bancara reprezinta un proces al extinderii activitatilor bancare, dincolo de frontierele geografice. Globalizarea bancara poate fi definita prin stadiul in care serviciile bancare au o arie de raspandire mondiala, in termeni geografici, devenind astfel universale. Semnificatia termenului global nu presupune o singura directionare a activitatilor in strainatate, ci o multitudine de asemenea directionari. Internationalizarea reprezinta, din acest punct de vedere, primul stadiul, premergator globalizarii. Activitatea bancara a cunoscut intotdeauna o dimensiune internationala care s-a conturat o data cu Renasterea, moment in care apar primii bancheri, si primele banci cu activitate internationala, asa cum a fost banca Medici, din Florenta. Procesul a continuat in timp, astfel incat lumea industrializata traieste astazi al treilea val al internationalizarii bancare. In primul val se incadreaza miscarea internationala a capitalurilor, care a avut loc din 1870 pana la inceputul primului razboi mondial. In aceasta perioada bancile de afaceri britanice si bancile coloniale engleze au detinut suprematia. Al doilea val are loc intre cele doua razboaie mondiale, fiind marcata de caracterul distinct al rivalitatii financiare anglo-americane, de suprematia New York-ului asupra Londrei, dar este stopata din nou de criza economica din 1929. In cadrul sistemului monetar de la Bretton Woods (SUA), bancile private interveneau putin in afara campului traditional de finantare a schimburilor comerciale internationale. Sistemul de la Bretton-Woods s-a dezintegrat, proces finalizat in 1971-1973, pe masura ce increderea in dolar a scazut datorita inflatiei din economia americana si sub influenta faptului ca in 1958 demareaza convertibilitatea principalelor monede europene. Astfel ca, la inceputul anilor 60, marile banci comerciale americane au initiat al treilea val de internationalizare bancara. Acestea s-au stabilit in City-ul londonez, care se bucura de o legislatie bancara liberala. Aceasta situatie a avut ca efect crearea unei adevarate piete offshore, a eurodolarilor, localizata in City, bancile americane asigurand capitalurile necesare finantarii investitiilor in Europa. Exemplul a fost repede imitat de omologii lor din coloniile britanice, de japonezi, francezi care nu au reusit totusi sa influenteze negativ reputatia bancilor americane. Se observa ca aceasta ultima faza a procesului de internationalizare este legata de expansiunea pietei eurodevizelor. Timp de 20 de ani, retelele externe ale marilor banci, creditele internationale si pietele de eurodevize urmeaza un proces de evolutie ascendenta, foarte strans corelata. Ele constituie trei moduri de manifestare ale aceluiasi fenomen : aparitia si afirmarea unui veritabil sistem financiar international care, dupa primul soc petrolier (1973), va inlocui institutiile financiare publice, consacrate prin acordul de la Bretton-Woods. Tarile producatoare de petrol prefera sa-si plaseze (...)