I.	BURSA DE VALORI - CARACTERIZARE

I.1	Mondializare Progresiva

I.2	Inceputurile Bursei

I.3	Definirea Bursei

I.4	Titlurile Financiare

I.5	Structura Pietei Financiare

I.6	Functiile Bursei In Economie

II.	PREZENTAREA BURSEI DE VALORI BUCURESTI

II.1	Bursa In Romania

II.2	Organizarea Bursei De Valori Bucuresti

II.3	Cota Bursei De Valori Bucuresti

II.4	Inscierea Valorilor Mobiliare La Cota Bursei

II.4.1

Proceduri Si Conditii

II.4.2

Suspendarea, Retogradarea Si Retragerea De La Cota Bursei

II.5	Sistemul De Tranzactionare Al Bursei De Valori Bucuresti

II.5.1

Tipuri De Ordine

II.5.2

Ordine Comune

II.5.3

Ordine Conditionate

II.5.4

Restrictii De Timp

II.5.5

Termeni Speciali De Executie A Ordinelor

II.5.6

Prioritati In Executarea Ordinelor

II.5.7

Starile Pietei

II.5.8

Pietele Secundare Ale Bursei De Valori Bucuresti

III.	MANAGEMENTUL BURSIER

III.1

Conducerea Bursei

III.2

Tranzactii La Bursa De Valori Bucuresti

III.2.1

Compensarea Si Decontarea Tranzactiilor

III.2.2

Riscul De Neplata

III.2.3

Registrul Bursei De Valori Bucuresti

III.2.4

Fondul De Garantare

III.3

Informatizarea Bursei

III.3.1

Introducerea Noului Sistem De Tranzactii La Bvb

IV.	INDICII BURSIERE

IV.1	Formarea Cursului Si Trendului Bursier

IV.2	Clasificarea Indicilor Bursiere

IV.3	Constructia Indicilor Bursiere

IV.4	Calculul Indicilor Bursiere

IV.5	Indici Bursieri Reprezentativi

IV.5.1

Indici Bursieri Nationali

IV.5.2

Indici Bursieri Internationali

IV.6	Indicii Bursei De Valori Bucuresti

IV.6.1

Indicile Bet

IV.6.2

Indicele Bet - C

V.	CONCLUZII SI PROPUNERI

V.1	Analiza Pietei Finaciare

V.2	Concluzii Si Propunerii Privind Bursa De Valori Bucuresti

VI.	BIBLIOGRAFIE

VII.	ANEXA I

VIII.	ANEXA II

IX.	CUPRINS

Trebuie sa ne intoarcem cu mult inaintea erei crestine, ca sa descoperim urmele primelor piete financiare. Avantul pe care comertul l-a luat in Mesopotamia i-a determinat pe comercianti sa imprumute bani ca sa-si poata dezvolta activitatile. Astfel, primele operatiuni bancare s-au bazat pe imprumutul cu dobanda. Cateva secole mai tarziu, romanii perfectionau acest sistem si inventau sistemul bursier. In Roma antica, publicanii, care au obtinut din partea statului exclusivitatea pentru colectarea impozitelor, infrumusetarea orasului, constructia templelor si a drumurilor mai importante, aprovizionarea armatei si gestionarea intreprinderilor de transport, au constituit societati importante (societates publicanorum), in comandita pe actiuni, ale caror actiuni se negociau in bazilici construite special in acest scop. Vanzarea actiunilor se facea prin argentarii, un fel de notari si agenti de schimb. Prabusirea Imperiului Roman a atras dupa sine si pe cea a sistemului bursier. Principiul acestuia avea sa fie uitat aproape 500 de ani, apoi redescoperit de catre italieni, in timpul Evului Mediu. Actiunile si obligatiunile au reinceput sa fie folosite progresiv si cu prudenta. Prin jurul anului 1000, armatorii si comerciantii venetieni constituiau temporar o societate pe actiuni care functiona doar pe durata unei calatorii, societatea fiind dizolvata la intoarcerea navei. Doua secole mai tarziu, orasul Genova decide sa emita imprumuturi garantate prin resursele obtinute din impozitul pe sare. Abia in secolul al XIV lea se va crea un centru unde sa se regrupeze toate aceste schimburi. Acest loc, desi ravnit de italieni, nu se va afla totusi in peninsula lor, ci in Flandria, mai precis la Anvers. Aici se vor intalni oamenii de afaceri ca sa negocieze scrisorile de schimb sau marfurile care urmau sa fie livrate ulterior incheierii tranzactiei. Edificiul unde aveau loc aceste tranzactii a primit atunci numele de bursa. Numele provine de la familia Van den Borse, care locuia la cativa kilometri de acolo, la Bruges. Langa hotelul lor, comerciantii aveau obiceiul sa se intalneasca pentru a negocia. Aceasta bursa, al carei fronton este ornamentat cu inscriptia Pentru folosinta comerciantilor din toate tarile si de toate limbile, va deveni centrul financiar al imperiului lui Carol Quintul, in secolul al XVI-lea. In secolul al XVIII-lea s-a produs un eveniment care a trecut complet neobservat. La 17 mai 1792, 24 de mici investitori americani, care aveau obiceiul sa se intalneasca sub un platan (buttonwood) in partea de sud a New York-ului, au pus bazele institutiei ce avea sa devina intaia bursa a lumii. comisioanelor fixe percepute la schimbul titlurilor. Ulterior, piata s-a dezvoltat, si in anul 1903 s-a mutat definitiv in Wall Street strada Zidului care isi datoreaza numele imprejmuirii pe care Peter Stuyvesant, fondatorul New York-ului, a construit-o ca sa apere colonistii de eventualele atacuri ale indienilor. Imediat dupa crahul din 1929, pentru a (...)