I.	CARACTERIZARE GENERALA A IMPOZITELOR SI LOCUL IMPOZITELOR PE AVERE IN SISTEMUL DE IMPOZITE

I.1	Caracteristici Generale Ale Impozitelor

I.2	Locul Impozitelor Pe Averein Sistemul De Impozite

II.	CADRUL LEGISLATIV PRIVIND IMPOZITELE PE AVERE

II.1	Primele Initiative Legislative

II.2	Reglementari Actuale Generalein Domeniul Impozitelor Pe Avere

III.	STABILIREA, URMARIREA SIINCASAREA IMPOZITELOR PE AVERE

III.1

Analiza Metodologica De Stabilire, Urmarire Siincasare A Impozitelor Pe Avere La Nivel De Administratii Financiare

III.2

Metodologia De Stabilire, Urmarire Siincasare A Impozitelor Pe Avere

IV.	CONCLUZII

V.	BIBLIOGRAFIE

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se impune definirea impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic si economic, cat si tehnic. Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice. impozitul nu este un scop in sine ci urmareste asigurarea satisfacerii sarcinii publice, adica participarea tuturor cetatenilor la cheltuielile publice; prin impozite se realizeaza si o redistribuire a veniturilor cetatenilor intre diferitele paturi ale populatiei; scopul initial al impozitului il reprezinta procurarea de resurse pentru autoritatea publica, dar de regula, lui i se asociaza si unul aflat dincolo de sfera financiara, anume faptul ca este folosit de stat pentru a-si asigura interventia in viata social-economica; ca regula generala, impozitul este o contributie obligatorie, neconditionata, adica, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de catre autoritatea publica; impozitul nu are o destinatie speciala. Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise. In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport. Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti din veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe mult mai mare decat costul contraprestatiei. Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea altora. Prezentam mai jos, succint, cateva din modalitatile tehnice de tranformare a impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale: adaptarea bazei de asezare (de calcul) a impozitelor; instituirea de monopoluri; instituirea unui sistem de scutiri si inlesniri; supradimensionarea impozitelor; sisteme de restituire fiscala. Dupa parerea prof. Gheorghe Filip caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca principala forma a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel: a) prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (in sarcina contribuabilului) (...)