I.	INTRODUCERE

II.	ROLUL SI STRUCTURA SISTEMELOR BANCARE

II.1	Rolul Bancilor In Economie

II.2	Structura Sistemelor Bancare

II.3	Caracteristici Ale Sistemelor Bancare

II.4	Evolutii Ale Sistemului Bancar Romanesc

III.	IMPORTANTA CREDITULUI IN ECONOMIE

III.1

Creditul. Definitie. Trasaturi

III.2

Creditarea, Parte Componenta De Baza A Operatiunilor Bancare

III.3

Importanta Creditului Bancar In Procesul De Finantare A Economiei

III.4

Principiile Activitatii De Creditare

III.5

Dobanda. Amoritzarea

III.6

Sfere De Creditare

III.7

Instrumente De Creditare

III.8

Creditele Neperformante

IV.	RISCUL IN ACTIVITATEA DE CREDITARE. GARANTAREA CREDITELOR

IV.1	Definirea Riscurilor Bancare

IV.2	Importanta Gestionarii Riscurilor Bancare

IV.3	Clasificare Riscurilor Bancare

IV.4	Indicatori De Masurare A Riscurilor Bancare

IV.5	Instrumente Manageriale Pentru Monitorizarea Riscului De Creditare

IV.6	Rolul Calitatii Portofoliului De Creditare Bancara

IV.7	Politica De Creditare

IV.8	Riscul In Activitatea De Creditare

IV.9	Controlul Riscului De Creditare

V.	RISCUL IN CREDITAREA PERSOANELOR FIZICE. MODELE SCORING

V.1	Riscul Individual De Creditare

V.2	Metodele Informatice In Fundamentarea Deciziilor De Creditare

V.3	Credit Scoring, Perspectiva Clientului

V.4	Aplicarea Regresiei Multicriteriale Binare In Credit Scoring

VI.	APLICATIA "CERERE DE CREDITARE ONLINE"

VI.1	Scopul Aplicatiei

VI.2	Prezentarea Aplicatiei

VI.3	Tehnologiile Folosite

VII.	ANEXE

VII.1

Proiectarea Bazei De Date

VII.2

Diagrama Caurilor De Utilizare

VII.3

Diagrama De Pachete

VII.4

Diagrame De Clase

VIII.	BIBLIOGRAFIE

Lucrarea de fata abordeaza problematica complexa a riscului specific mediului economic actual, in contextul dinamic si diversificat al mecanismelor economiei de piata, tratand riscul ca pe o asumare constienta si calculata a realitatii, evaluata deopotriva in spatiu si timp. Este adevarat ca cine nu risca nu castiga, dar tot atat de adevarat este ca asumarea superficiala sau partiala a riscului nu inseamna totdeauna garantia castigului asteptat. Viata recreeaza in mod constant incertitudinea si riscul. Insasi viata este in sine si prin sine un risc. De aceea singura alternativa realista pentru indivizi si societate este de consolidare a abilitatii de aaccepta si a infrunta realitatea riscurilor. Rationalitatea este nu atat o problema de evitare a riscurilor si de eliminare a incertitudinii, cat de control al riscurilor si de reducere a incertitudinii la niveluri acceptabile in situatii date. Asumarea constienta, responsabila a riscului ca factor pozitiv si sfidarea incertitudinii sunt conditii obligatorii pentru mersul inainte spre progres. Nazuinta catre certitudine cu orice pret este si va ramane o utopie negativa bazata pe idealul unui viitor ireal de certitudini, lipsit de angoasele spirituale si materiale ale vietii. Desigur, viata poate fi distrusa de o incertitudine necontrolabila, dusa la extrem, dar in egala masura si de ideea ca incertitudinile ar putea fi vreodata eliminate complet. Este evident ca numai in cazuri cu totul exceptionale norocul surade celor care se avanta in afaceri fara sa stie exact unde vor sa ajunga. In mod constant, insa, succesul este un corolar al unor studii sustinute privind adaptarea la conditiile pietei. Natura sistemica a economiei moderne reclama tot mai mult un control adecvat al vulnerabilitatii acesteia. Economistii zilelor noastre se refera la managementul riscului si incertitudinii de catre institutiile de asigurari sociale si de ocrotire a sanatatii, ca modele de referinta. Riscul propriu conjuncturii economice este un act responsabil, perfect analizat si evaluat, fiind apanajul unor specialisti adevarati, al unor factori de decizie eliberati de constrangerile practicilor si mentalitatilor specifice economiei de comanda. Societatea umana in ansamblul ei, inclusiv in perimetrul vietii economice se confrunta cu doua aspecte majore: incertitudinea si cunoasterea imperfecta. Exista in activitatea economica evenimente incerte care sunt atribuite nu atat hazardului, cat mai ales insuficientei sau impreciziei informationale. Cu toate acestea, procesele de decizie trebuie alimentate cu informatii de un grad acceptabil de completitudine si exactitate. Acesta este si motivul pentru care informatia devine tot mai mult o resursa strategica. Vectorul informational trebuie sa stea la baza constructiei oricarui arbore decizional, iar spectrul nou al modelarii economico-matematice trebuie sa se rasfranga asupra metodelor curente de lucru intalnite in institutiile specializate de evaluare a riscului. Lucrarea de fata (...)