I.	INTRODUCERE

II.	PRIVILEGII SI IMUNITATI DIPLOMATICE. NOTIUNI GENERALE

II.1	Privilegiile Si Imunitatile Diplomatice

II.2	Intelesul Notiunii De Privilegii Si Imunitati

II.3	Fundamentul Juridic Al Privilegiilor Si Imunitatilor Diplomatice

II.4	Rolul Si Aplicarea Reciprocitatii

II.5	Temeiul Pentru Acordarea Imunitatiilor, Privilegiilor Si Facilitatilor Diplomatice In Dreptul National

II.6	Definirea Institutiilor Juridice Care Formeaza Regimul Juridic Al Unei Misiuni Diplomatice Si Al Personalului Acesteia

II.7	Privilegiile Si Imunitatile Diplomatice Conform Conventiei De La Viena Din 1961

II.8	Clasificarea Privilegiilor Si Imunitatilor Diplomatice

III.	IMUNITATEA DIPLOMATICA

III.1

Imunitatea De Jurisdictie A Agentilor Diplomatici

III.2

Natura Juridica A Imunitatii De Jurisdictie

III.3

Sfera De Aplicare A Imunitatii De Jurisdictie

III.4

Subiectii Din Raporturile De Drept International Care Acorda Imunitatea De Jurisdictie

III.5

Regula Imunitatii De Jurisdictie A Personalului Diplomatic

III.6

Imunitatea De Jurisdictie Penala A Personalului Diplomatic

III.7

Imunitatea De Jurisdictie Civila A Personalului Diplomatic

III.8

Exceptiile De La Imunitatea Civila A Personalului Diplomatic

III.9

Imunitatea De Executare A Personalului Diplomatic

III.10

Modul In Care Este Invocata Imunitatea De Jurisdictie De Catre Personalul Diplomatic

III.11

Renuntarea La Imunitate De Catre Personalul Diplomatic

III.12

Ridicarea Imunitatii De Jurisdictie A Personalului Diplomatic

III.13

Renuntarea La Imunitatea De Jurisdictie A Personalului Diplomatic

IV.	INVIOLABILITATEA PERSONALULUI DIPLOMATIC

IV.1	Notiunea De Inviolabilitate

IV.2	Inviolabilitatea Persoanei Agentului Diplomatic

IV.3	Inviolabilitatea Resedintei Agentului Diplomatic

IV.4	Inviolabilitatea Documentelor Si Bunurilor Personalului Diplomatic

IV.5	Sanctionarea Cazurilor De Nerespectare A Inviolabilitatii Personalului Diplomatic

IV.6	Exceptarea De La Obligatia De A Depune Marturie, Ca Martor, A Personalului Diplomatic

V.	PRIVILEGIILE DIPLOMATICE

V.1	Libertatea De Miscare A Personalului Diplomatic

V.2	Privilegiile De Ordin Fiscal Ale Personalului Diplomatic

V.3	Scutirea De Taxe Vamale Pentru Bunurile De Uz Personal Si Ale Familiei

V.4	Dreptul De A Arbora Drapelul National

V.5	Facilitatile De Sedere Pentru Personalul Diplomatic

V.6	Scutirile De La Prestatiile Personale Pentru Personalul Diplomatic

V.7	Scutirea De La Obligatia Prevazuta De Legislatia Privind Asigurarile Sociale

V.8	Dreptul La Capela Pentru Personalul Diplomatic

V.9	Exceptarea De La Legile Privind Dobandirea Cetateniei

V.10	Privilegiul Administrarii Justitiei De Catre Personalul Diplomatic

VI.	CONCLUZII

VI.1	Concluzii Privind Privilegiile Si Imunitatile Diplomatice

Diplomatia este privita de cele mai multe ori cu admiratia pe care o da ceremonialul desfasurarii ei si sentimentul de egalitate si demnitate, pe care il inspira protocolul si eticheta diplomatica. In fond, ea este o activitate zilnica, tenace, migaloasa, plina de neprevazut si mister, la care participa diplomati, gandind mereu masuri si actiuni pentru a promova politica statului lor, care sa se armonizeze cu cea a statului in care sunt trimisi. (Aurel Bonciog, Drept diplomatic, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2000) Diplomatia - stiinta si arta de a conduce in mod pasnic relatiile dintre entitatile politice a fost rareori lipsita de critici si detractori. Considerata uneori ca fiind necesara, dar regretabila, iar alteori privita cu un profund respect, ea nu a jucat, parca niciodata, un rol mai important in raporturile interumane, ca in prezent. Nevoia unui dialog organizat intr-o era in care certitudinile unui sistem bipolar de state au facut loc unei lumi multipolare dominata de confuzie este atestata de ritmul incredibil al activitatii diplomatice contemporane Dintre numeroasele definitii si interpretari ale diplomatiei si a ce inseamna un diplomat am ales mai intai o mentiune a lui Harold Nicolson, unul dintre specialistii in diplomatie: Teoreticienii secolului al XVI - lea au sustinut ideea conform careia primii diplomati au fost ingerii, ca mesageri ce faceau legatura intre Cer si Pamant. Etimologic cuvantul diplomatie vine de la grecescul diplo care inseamna dublez, desemnand actiunea de a redacta actele oficiale sau diplomele in doua exemplare, dintre care unul era dat ca scrisoare de imputernicire a trimisilor, iar celalalt se pastra in arhiva. Cel care avea acest dublet se numea diplomat, iar activitatea sa diplomatiea. In Imperiul Roman listele de calatori erau stampilate pe ambele foite de metal, erau impaturite si cusute apoi intr-un mod particular. Acestea erau numite diplome. Treptat cuvantul diploma a fost extins ca semnificatie si asupra altor documente oficiale. Utilizarea termenilor diplomatie sau diplomatic provine nu din studierea arhivelor, ci din modul de conducere a relatiilor internationale. Termenul de diplomatie a fost folosit in limba engleza inca din anul 1645. In 1693, Leibniz publica Codex juris gentium diplomaticus si in 1726, Jean Dumont tipareste culegerea de tratate intitulate Corps universel diplomatique du droit des gens. In ambele cazuri, termenul se refera la colectii de documente privind relatiile internationale. El a fost extins insa si la persoanele care se ocupau cu aceste probleme. Astazi prin diplomatica se intelege stiinta auxiliara a istoriei consacrata modului de intocmire a documentelor si autenticitatii lor. Dintre definitiile date diplomatiei, am selectat cateva: Diplomatul si cercetatorul Herman F. Eilits incepe analiza diplomatiei cu o definitie data la 1604: Un ambasador este un om onest trimis sa minta in strainatate pentru binele tarii sale. (...)