I.	PROCESUL COMUNICARII

I.1	Procesul De Comunicare Manageriala

I.2	Strategii De Comunicare

I.3	Impactul Sistemelor Informationale In Comunicare

I.4	Tipuri De Comunicare

II.	NIVELE COMUNICATIONALE

II.1	Comunicarea Intrapersonala

II.2	Comunicarea Interp Ersonala

II.3	Comunicarea De Grup

II.4	Comunicarea Organizationala

III.	COMUNICAREA IN MARKETIN

III.1

Comunicarea Si Marketingul

III.2

Studiu De Caz - Lupta Posturilor Tv Romanesti

III.3

Etapele Procesului De Pregatire A Consumatorului

IV.	CONCLUZII

V.	BIBLIOGRAFIE

Comunicarea manageriala a aparut ca disciplina a managementului din necesitatea de a pune la dispozitia managerului mijloacele optime de interactiune in vederea indeplinirii functiilor si rolurilor sale. Ea s-a dezvoltat apoi ca o disciplina, care inzestreaza managerul si organizatia cu mai mult decat un instrument de lucru. Comunicarea manageriala eficace si eficienta constituia un factor de competitivitate, un avantaj strategic al organizatiei. La inceput, managementul (1500) a plecat de la premisa ca pentru a realiza bunuri este nevoie de masini manevrate de oameni, managementul era de fapt un management al masinilor ce punea accentul pe dezvoltarea tehnicii si nu pe oameni. Stilul aristocratic de management era caracteristic acelei perioade in care deciziile erau luate de sefi si transmise subordonatilor. In acest context comunicarea avea ca rol doar distribuirea informatiilor si instructiunile necesare, de sus in jos; ea trebuie sa fie clara, precisa si autoritara, ceea ce putem numi o comunicare prescriptiva. In timp, razboaiele i-au adus pe oameni, manageri si angajati in fata unor probleme comune: nevoia de crestere a, lipsa calificarii, conditii dificile de munca. Tot acum apar sindicatele, care desi la inceput erau preocupate de marirea salariilor, treptat se implica si in rezolvarea problemelor organizatiei. In centrul atentiei apare nevoia de oameni pentru a conduce masinile. Managementul devine un management umanist. Conceptului de manager sef i se adauga cel de manager lider alaturi de conceptul de grup si echipa de angajati. Comunicarea devine instrument de armonie in managementul resursei umane, instrument de baza al managementului in indeplinirea functiilor sale si de realizare a obiectivelor organizatiei. Comunicarea devine o filozofie a managementului si nu doar o serie de masuri si actiuni mecanice. In 1920, se introduc primele cursuri de comunicare manageriala la Univesitatile: Harvard, Virginia, North Carolina; ele devin obligatorii pentru educatia oricarui manager american, impunadu-se ceva mai tarziu in Europa. Perioada de dupa 1970 a marcat in lume trecerea la managementul de performanta, cand managerul devine si intreprinzator pe langa administrator de resurse si lider. Bazandu-se pe calitatile lui de bun comunicator, el devine un mod de coordonare a informatiilor, un centru de decizie si de conducere. Ca intreprinzator, managerul ridica intreprinderea de maine prin permanenta repozitionare a organizatiei in mediul de functionare si prin reproiectarea continua proceselor interne ale organizatiei (reengineering); de aici apare si nevoia de o strategie a organizatiei si dezvoltarea unui spirit de responsabilitate fata de individ, societate si mediul natural. In acest context, comunicarea manageriala devine o forta dinamica si independenta, modelata de mediul in care functioneaza. Rolul de baza al managerilor devine acela de a dezvolta si mentine viu sistemul de comunicare menit sa sprijine implementarea (...)