I.	INTRODUCERE

I.1	Principiul Separatiei Puterilor In Stat In Romania

II.	INSTITUTIA PREZIDENTIALA IN ROMANIA

II.1	Rolul Presedintelui Romaniei

II.2	Alegerea Presedintelui Romaniei

II.3	Durata Mandatului Presedintial

II.4	Incompatibilitatea Functiei Presedintiale Cu Orice Alta Functie Publica Si Privata

II.5	Regimul Imunitati Presedintiale

II.6	Raspunderea Politica Si Penala A Presedintelui Romaniei

III.	COMUNICARE POLITICA

III.1

Comunicarea Publica

III.2

Persuasiunea

III.3

Propaganda Politica

III.4

Ce Este Comunicarea Politica

III.5

Tipologia Comunicarii Politice

III.6

Dimensiuni Ale Comunicarii Politice

III.7

Comunicarea Prezidentiala

IV.	EMITATORUL

IV.1	Tipologia Liderilor Politici

IV.2	Comunicatorul

V.	CANALUL DE COMUNICARE

V.1	Canal, Mijloace De Comunicare, Cod

V.2	Bariere Comunicationale

V.3	Presa Scrisa

V.4	Jurnalismul Politic

VI.	MESAJUL POLITIC

VI.1	Mesajul Politic

VI.2	Discursul Politic

VI.3	Tipurile De Discurs

VII.	RECEPTORUL

VII.1

Receptorul

VII.2

Feedback

VIII.	STUDIU DE CAZ

VIII.1

Atributiile Presedintelui Romaniei

VIII.2

Prezentare Generala

VIII.3

Metodologie

VIII.4

Interpretarea Rezultatelor Studiului De Caz

VIII.4.1

Politica Interna

VIII.4.2

Politica Externa

VIII.4.3

Economie Interna

VIII.4.4

Economie Externa

VIII.4.5

Social

VIII.4.6

Cultural/sportiv

VIII.4.7

Protocol (intalniri, Vizite, Premieri)

IX.	BIBLIOGRAFIE

Democratia in Romania este unul din subiectele cel mai des dezbatute in presa scrisa, pe posturile de radio sau la televiziune dupa Revolutia din 1989. Motivul pentru care romanii au dorit sa infaptuiasca aceasta revolutie a fost insasi libertatea ce statea la baza acestei forme de guvernamant. Democratia devenea pentru romani garantul nu doar al libertatii dar si al egalitatii sanselor. Dar regimul democratic, precum oricare alt regim are nevoie de structura care poate fi asigurata de institutii ce sunt reglementate prin Constitutie. Aparitia sau redefinirea unor institutii este de asemenea un proces care a avut loc in acea perioada. O institutie redefinita dupa revolutia din 1989 este Institutia Prezidentiala. Cu toate ca au existat unele intrebari referitoare la existenta statului de drept in Romania, criteriu de baza pentru existenta democratiei (ceea ce ar face un studiu foarte interesant) aceasta lucrare nu isi propune sa stabileasca raportul dintre puterile statului si a modului in care ele isi exercita puterea. Presedintele care atunci in baza primei Constitutii postcomuniste, era ales pe patru ani iar acum cu noua Constitutie este ales pe cinci ani, a inceput usor sa isi exercite drepturile. Presedintele a inceput astfel sa isi tina discursurile in fata natiunii dar si a Parlamentului si Guvernului. Aceste discursuri, precum si comunicatele de presa emise de Biroul de Presa al Presedintiei, au fost preluate de catre mass-media si transmise cetatenilor intr-o forma prelucrata. In felul acesta, Presedintele dar mai ales Institutia Prezidentiala a inceput sa capete forma, sa fie perceputa de populatie intr-un anumit mod. Cu toate ca cele doua pot fi identificate ca fiind doua lucruri, ele sunt de fapt unul si acelasi, neputand exista separat si fiind imposibil de analizat una in lipsa celeilalte. Motivul pentru care am ales aceasta tema este interesul de a vedea cum se identifica Institutia prezidentiala prin reprezentantul ei, Presedintele, pe baza discursurilor si a comunicatelor de presa, dar si a modului in care este preluat si prezentat de presa scrisa. De aceea, ceea ce isi propune aceasta lucrare este sa contureze identitatea personajului politic Ion Iliescu in calitatea sa de Presedinte al Romaniei. Analiza se desfasoara pe o perioada determinata, situata din punct de vedere temporar dupa incheierea perioadei de campanie electorala. La ora actuala nu exista in literatura de specialitate romaneasca studii care sa analizeze institutia prezidentiala in afara de campania electorala. Poate de aceea comunicarea politica este considerata ca fiind un sinonim pentru comunicare electorala. Autori precum Camelia Beciu sau Andrei Stoiciu privesc comunicarea politica ca pe un proces de pregatire dar mai ales de organizare a campaniei electorale si mai putin ca pe un proces de comunicare constant. Dar poate ca este mai usor de definit si delimitat pe o durata atat de scurta pentru analiza comunicarii politice. Procesul de comunicare care se (...)