Arhiva cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Download GRATUIT.
Va documentati pentru elaborarea propriei lucrari de licenta si doriti sa consultati un model de diploma pe aceeasi tema? Peste 4.000 de diplome va stau acum la dispozitie!
Aveti de realizat un referat si vreti sa aruncati o privire prin cele deja prezentate de semenii vostri? Va putem fi de folos. Peste 19.000 de referate va stau acum la dispozitie
Iata doar cateva titluri din arhiva de diplome, cursuri si referate la care aveti acces complet gratuit:
(se incarca...)
Pentru mai multe titluri, puteti vizita paginile dedicate din meniu.
Am extras pentru dumneavoastra informatiile de contact ale tuturor universitatilor din tara si implicit ale facultatilor aferente. Accesati orasele de mai jos pentru detalii!
Doriti mai multe informatii despre o anumita institutie de invatamant preuniversitar? Accesati judetele de mai jos pentru listele cu licee, colegii si grupuri scolare aferente!
Pentru pasionatii de lectura, am adaugat pe site o librarie virtuala cu peste 10.000 de titluri. Cartile pot fi comandate online direct de pe site-ul furnizorului, librarie.net.
Asimilati termeni si expresii noi cu ajutorul dictionarului explicativ al limbii romane completat cu alte 18 surse esentiale. Peste 370,000 de definitii va stau acum la dispozitie!
Triem pentru dumneavoastra cele mai importante stiri ale zilei si va tinem la curent cu absolut tot ce se intampla in tara. Peste 400 de titluri va stau acum la dispozitie!
Pagina curenta va ofera posibilitatea de a consulta definitiile de baza pentru absolut orice cuvant sau expresie din vocabularul limbii romane. Aveti la dipozitie peste 370.000 de definitii extrase din 18 surse de referinta: dictionare explicative, ortografice, specializate, dictionare de neologisme, arhaisme, regionalisme si lista de dictionare ar putea continua. Pentru a afla definitia unui cuvant sau a unei expresii, utilizati formularul din cadrul sectiunii Cautare dupa Cuvant.
Cautare dupa Cuvant
Cautare dupa Cuvant
Puteti utiliza in cautarile d-voastra semnul ? (intrebare) pentru a substitui orice caracter (Exemplu: "?ictionar"), sau semnul * (inmultire) pentru a substitui orice grup de caractere (Exemplu: "di*ar"). Va recomandam sa folositi doar caractere alfanumerice (minim 2, maxim 50).
Pentru a vizualiza sinonimele/antonimele unor cuvinte / expresii, selectati la sursa definitiilor optiunile aferente.
Sectiune dedicata fluxurilor RSS cu cele mai recente 100 definitii pe fiecare litera.
Trimite pe:
Cautare dupa Litera
Cautare dupa Litera
Sectiunea curenta va ofera posibilitatea de a vizualiza definitiile cuvintelor si expresiilor care incep cu o anumita litera. Tot ce aveti de facut este sa dati click pe litera corespunzatoare:
In cadrul sectiunii de mai jos sunt afisate definitiile aferente cautarii d-voastra. Pentru a efectua o noua cautare, va stau la dispozitie "Cautarea dupa Cuvant", respectiv "Cautarea dupa Litera".
Cautarea dupa sursa "DEX_98" a extras: 65896 definitii.
A FORTIÓRI adj. (Despre raţionamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăţi existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. – Loc. lat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formaţie corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capellaa capella. – Loc. it. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A PRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Din lat. a priori. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A GIÓRNO adv. (Italienism) Ca ziua. Luminat a giorno. [Pr.: -giór-] – Loc. it. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A1 s.m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ♢ Expr. De la a la z Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A2 interj. Exclamaţie care exprimă: surprindere, admiraţie, entuziasm; plăcere, satisfacţie; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. – Lat. ad. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
A5- Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2. Adj. Care aparţine aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) şi care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane şi face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAGÉR, abageri, s.m. (Reg.) Abagiu. – Din abagerie1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAGERÍE1, abagerii, s.f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. – Abagiu + suf. -ărie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAGERÍE2 s.f. Meseria de abagiu. – Abager + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAGÍU, abagii, s.m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină şi pentru a îndepărta razele într-o anumită direcţie. – Din fr. abat-jour. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într-o probă sportivă. – Din fr. abandon. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ♦ Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat2. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABANÓS s.m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagră, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben(Dyospyros). ♢ Păr de abanos Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABATÁJ, abataje, s.n. 1. Operaţie de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; p. ext. loc unde se execută această operaţie. 2. Operaţie de doborâre a arborilor (În exploatările forestiere). 3. Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operaţii făcute la abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere până la tranşarea cărnii. 4. Operaţie de înclinare a unei nave mici în vederea reparării, curăţirii etc. – Din fr. abattage. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁTE1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁTE2, abát, vb. III. 1. Tranz., refl. şi intranz. A (se) îndepărta (de la o direcţie apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ♦ Refl. şi tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Intranz. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a i se năzări. 4. Tranz. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franţuzism) A doborî la pământ. – Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ Expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – V. abate2. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriţă care conduce o abaţie. – Din lat. abbatissa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABATÍZĂ, abatize, s.f. (Mil.) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiaţi şi culcaţi cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în pământ. – Din fr. abattis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABATÓR, abatoare, s.n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalaţiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului şi se prelucrează carnea proaspătă. – Din fr. abattoir. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABAZÍE s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABĂTÚT, -Ă, abătuţi, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – Din fr. abattu (modificat după abate2). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABCÉS, abcese, s.n. Colectare de puroi, bine delimitată de ţesuturile din jur, formată în urma dezintegrării ţesuturilor, de obicei sub acţiunea unor agenţi microbieni sau parazitari. – Din fr. abcès. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunţa la tron. ♦ Fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – V. abdica. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABDOMINÁL, -Ă, abdominali, -e, adj. Care aparţine abdomenului, privitor la abdomen; ventral. ♢ Cavitate abdominală Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABDUCTÓR, abductori, adj. (În sintagma) Muşchi abductor = muşchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. abducteur. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABDÚCŢIE s.f. Mişcare efectuată de un muşchi abductor. – Din fr. abduction. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABECEDÁR, abecedare, s.n. Manual elementar pentru învăţarea scrisului şi a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ♢ Fig. Carte care cuprinde noţiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABERÁNT, -Ă, aberanţi, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberaţie (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABERATÍV, -Ă, aberativi, -e, adj. (Livr.) Care este departe de adevăr, care ţine de aberaţie (1). – Din fr. aberratif. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminiiastru pe cer datorită mişcării Pământului în jurul Soarelui şi faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepţie, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABEROSCÓP, aberoscoape, s.n. Instrument care serveşte la observarea defectului de distorsiune pe care îl prezintă un ochi anormal. – Din fr. aberroscope. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABHORÁ, abhorez, vb. I. Tranz. (Rar) A avea ură, dezgust, aversiune faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. abhorrer, lat. abhorrere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) foarte puţin, aproape de loc. 3. (Temporal) De foarte puţină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel puţin; măcar, barem. – Lat. ad vix. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIENTÍN s.n. Substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi în alcool. [Pr.: -bi-en-] – Din fr. abiéntin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIETACÉE s.f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIETINÉE s.f. pl. Abietacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABILITÁRE, abilitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. – V. abilita. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, -atis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIOGENÉZĂ s.f. Concepţie după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogenèse. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viaţă. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viaţă, incompatibil cu viaţa. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABIÓZĂ s.f. 1. Stare lipsită de viaţă. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală şi vegetală, bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo-, foto- sau chimiosterilizare, iar recent şi prin iradieri ionizante. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiose. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÍS, abisuri, s.n. (Adesea fig.) Prăpastie adâncă, genune, hău1. – Din fr. abysse, lat. abyssus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABISÁL, -Ă, abisali, -e, adj. 1. De abis. ♦ Care se află sau care trăieşte la mari adâncimi în mări sau în oceane. Regiune abisală. Animal abisal. 2. Care se referă la subconştient, al subconştientului. – Din fr. abyssal. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABITÁŢIE s.f. (Jur.) Drept de folosinţă a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABITÍR adv. (Fam. şi pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. b e t e r „mai rău“. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJÉCT, -Ă, abjecţi, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJÉCŢIE, abjecţii, s.f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloşie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJUDECÁ, abjúdec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudecare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJUDECÁRE, abjudecări, s.f. Acţiunea de a abjudeca şi rezultatul ei. – V. abjudeca. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – V. abjura. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLACTÁRE s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. – Cf. lat. ablactare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLACTÁŢIE, ablactaţii, s.f. 1. Trecere treptată şi progresivă de la alimentaţia exclusiv lactată a sugarului la o alimentaţie diversificată. 2. Oprire a secreţiei lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) şi un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziţie circumstanţială. – Din fr. ablatif, lat. ablatinus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLAŢIÚNE, ablaţiuni, s.f. 1. Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a gheţarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanţă, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ÁBLAUT, ablauturi, s.n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLEFARÍE, ablefarii, s.f. Malformaţiecongenitală caracterizată prin absenţa parţială sau totală a pleoapelor. – Din fr. ablépharie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLEPSÍE, ablepsii, s.f. (Med.) Cecitate. – Din fr. ablépsie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABLUŢIÚNE, abluţiuni, s.f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul duşului. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – V. abnega. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiuvoluntar. – Din fr. abnégation. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABNÓRM, -Ă, abnormi, -e, adj. (Rar) Anormal, neobişnuit. – Din germ. abnorm. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABNORMITÁTE, abnormităţi, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobişnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOLÍRE, aboliri, s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. – V. aboli. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOLIŢIONÍSM s.n. Mişcare politică apărută la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desfiinţarea sclaviei negrilor din America; p. gener. mişcare politică ce susţine desfiinţarea sclaviei. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abolitionnisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOLIŢIONÍST, -Ă, aboliţionişti, -ste, s.m. şi f. Adept al aboliţionismului. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abolitionniste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOLIŢIÚNE, aboliţiuni, s.f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. abolition, lat. abolitio, -onis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABÓLLA s.f. Mantamilitară la romani. – Cuv. lat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat.abominabilis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la“) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenţie; sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABONÁT, -Ă, abonaţi, -te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care beneficiază de un abonament. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care vine în mod regulat undeva. – V. abona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la ţărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuţie. ♦ (Franţuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORDÁBIL, -Ă, abordabili, -e, adj. Care poate fi abordat; p.ext.accesibil. – Din fr. abordable. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORDÁJ, abordaje, s.n. 1. Asalt, atac al unei nave (de către altă navă). 2. Ciocnire accidentală între nave ori între o navă şi un obstacol. – Din fr. abordage. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORDÁRE, abordări, s.f. Acţiunea de a aborda. – V. aborda. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) Băştinaş, autohton, indigen. – Din fr. aborigène. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s.n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s.n. (Substanţă sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abordif, lat. abordivas. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Iata un top al celor mai cautate cuvinte si expresii din dictionarul nostru online. Pentru a consulta definitiile aferente, este suficient sa dati click pe termenul sau expresia care va intereseaza.
Definitiile afisate in cadrul acestei pagini sunt extrase din 18 surse de referinta. Pentru a vizualiza toate definitiile aferente unei singure surse, dati click pe numele sursei respective.
Prescurtat DLRC, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
Flux RSS
Flux RSS
Doriti sa fiti la curent cu cele mai noi definitii pe care le publicam in dictionar? Ei bine, nu trebuie decat sa adaugati in aplicatia d-voastra de citit RSS-uri linkul aferent literei care va intereseaza:
Daca doriti sa fiti la curent cu cele mai recente 100 de definitii publicate in dictionar, fara a tine insa cont de litera, adaugati in aplicatia d-voastra de citit RSS-uri linkul de mai jos:
Pentru a vizualiza lista completa a fluxurilor RSS puse la dispozitia d-voastra pe Tocilar.ro va invitam sa accesati o pagina dedicata, numita Flux RSS
