Arhiva cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Download GRATUIT.
Va documentati pentru elaborarea propriei lucrari de licenta si doriti sa consultati un model de diploma pe aceeasi tema? Peste 4.000 de diplome va stau acum la dispozitie!
Intentionati sa aprofundati o tema sau sa va specializati pe un anumit domeniu si aveti nevoie de suport didactic acreditat? Peste 600 de cursuri va stau acum la dispozitie!
Aveti de realizat un referat si vreti sa aruncati o privire prin cele deja prezentate de semenii vostri? Va putem fi de folos. Peste 19.000 de referate va stau acum la dispozitie
Iata doar cateva titluri din arhiva de diplome, cursuri si referate la care aveti acces complet gratuit:
(se incarca...)
Pentru mai multe titluri, puteti vizita paginile dedicate din meniu.
Am extras pentru dumneavoastra informatiile de contact ale tuturor universitatilor din tara si implicit ale facultatilor aferente. Accesati orasele de mai jos pentru detalii!
Doriti mai multe informatii despre o anumita institutie de invatamant preuniversitar? Accesati judetele de mai jos pentru listele cu licee, colegii si grupuri scolare aferente!
Pentru pasionatii de lectura, am adaugat pe site o librarie virtuala cu peste 10.000 de titluri. Cartile pot fi comandate online direct de pe site-ul furnizorului, librarie.net.
Asimilati termeni si expresii noi cu ajutorul dictionarului explicativ al limbii romane completat cu alte 18 surse esentiale. Peste 370,000 de definitii va stau acum la dispozitie!
Triem pentru dumneavoastra cele mai importante stiri ale zilei si va tinem la curent cu absolut tot ce se intampla in tara. Peste 400 de titluri va stau acum la dispozitie!
Pagina curenta va ofera posibilitatea de a consulta definitiile de baza pentru absolut orice cuvant sau expresie din vocabularul limbii romane. Aveti la dipozitie peste 370.000 de definitii extrase din 18 surse de referinta: dictionare explicative, ortografice, specializate, dictionare de neologisme, arhaisme, regionalisme si lista de dictionare ar putea continua. Pentru a afla definitia unui cuvant sau a unei expresii, utilizati formularul din cadrul sectiunii Cautare dupa Cuvant.
Cautare dupa Cuvant
Cautare dupa Cuvant
Puteti utiliza in cautarile d-voastra semnul ? (intrebare) pentru a substitui orice caracter (Exemplu: "?ictionar"), sau semnul * (inmultire) pentru a substitui orice grup de caractere (Exemplu: "di*ar"). Va recomandam sa folositi doar caractere alfanumerice (minim 2, maxim 50).
Pentru a vizualiza sinonimele/antonimele unor cuvinte / expresii, selectati la sursa definitiilor optiunile aferente.
Sectiune dedicata fluxurilor RSS cu cele mai recente 100 definitii pe fiecare litera.
Trimite pe:
Cautare dupa Litera
Cautare dupa Litera
Sectiunea curenta va ofera posibilitatea de a vizualiza definitiile cuvintelor si expresiilor care incep cu o anumita litera. Tot ce aveti de facut este sa dati click pe litera corespunzatoare:
A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z
Rezultate Cautare
Rezultate Cautare
In cadrul sectiunii de mai jos sunt afisate definitiile aferente cautarii d-voastra. Pentru a efectua o noua cautare, va stau la dispozitie "Cautarea dupa Cuvant", respectiv "Cautarea dupa Litera".
Cautarea dupa litera "I" a extras: 23139 definitii.
I1 s.m. invar. A unsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (cea mai închisă (8) vocală, nerotunjită (2), din seria anterioară (3)). ♢ Expr. A (nu) pune punctul pe i Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
I2 interj. (Adesea prelungit sau repetat) Exclamaţie care exprimă surprindere, mulţumire, admiraţie, dezaprobare etc. – Onomatopee. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Î s.m. invar. A douăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală închisă (8), nerotunjită (2), din seria medială). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
I interj. a!, ah!, aoleu!, au!, o!, of!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! ~ (~!, ce durere simt!) Sursa: Dicţionar de sinonime
I, i s. m. invar. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
i/ii/iii interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
i/ii/iii interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
i/ii/iii interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Î, î s. m. invar. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
I interj. (se foloseşte pentru a exprima un sentiment de admiraţie, mirare, uimire). / Onomat. Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
I num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 1 în sistemul roman de scriere a numerelor. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
I- elem. in1-. Sursa: Marele dicţionar de neologisme
i conj. – Şi. Sl. i. Slavism cultural, fără circulaţie reală, sec. XVI. – Comp. iproci, conj. (şi aşa mai departe), din sl. i proče, înv. Sursa: Dicţionarul etimologic român
i interj. – Exprimă surpriza sau uimirea. Creaţie expresivă, cf. hi. Se foloseşte şi în formele iha, ihi, iho, ii, cf. tii. Sursa: Dicţionarul etimologic român
IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenţia ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă1! uite! vezi! ian! ♢ Expr. Ia aşa = numai aşa, fără nici o intenţie precisă. 3. Arată indiferenţa faţă de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colţ. Cf. bg. j a. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IA interj. v. poftim! Sursa: Dicţionar de sinonime
IA interj. v. iată, uite, vezi. Sursa: Dicţionar de sinonime
ia interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IA interj. 1) (îndeamnă la o acţiune) Ia adă nişte lemne. 2) (atrage atenţia celui căruia i se adresează) Iată. Ia, ce se face afară. 3) (intensifică sensul celor spuse) Ia, copil deştept! 4) (introduce un răspuns) - Unde te duci? - Ia, până la magazin. [Monosilabic] /cf. bulg. ja Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
ia conj. (reg., înv.) sau ... sau, ori ... ori. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
-IÁ suf. „a trece printr-o stare”, „a produce ceva”, „a acţiona prin intermediul”. (< fr. -ier, cf. lat. -iare) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
ia interj. – Serveşte pentru a atrage atenţie. Creaţie spontană. Coincide cu sl. ja „şi”, sb., cr. ja „aşa” (Cihac, II, 145, credea că rom. provenea din sl.), mag. he (sursă a rom., după Pascu, II, 95), alb. ja, cf. sard. ea „iată”. După Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iacă, interj. (de la ia-că, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uită-te) că, interpretare greşită care apare şi la haide, s.v. (după Diez, I, 161, iacă provine din lat. ecce, ca it. ecco; după Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 şi Buescu, RPF, II, 331, din lat. eccam, cf. Pascu, I, 102, mr. iaca; după Philippide, II, 717 din lat. eccum; după Scriban, din sb. jako „imediat”): iacătă, interj. (iată), în loc de iacă-te, cu aceeaşi interpretate a interj. ca verb (după Candrea, prin încrucişarea lui iacă cu iată); iată, interj. pare reducere a lui ia uite, cf. formulele vulg. ioite, iote, iete, ietă (după DAR, Candrea şi Scriban, din sl. eto, bg. jato, cf. alb. jatë; cf. Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizată a lui iată, var. iacătă, ca vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(că)tă-mă, ia(că)tă-te etc. Această schimbare de categorie se explică uşor, mai ales dacă se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua. Sursa: Dicţionarul etimologic român
iabá, iabále, s.f. (înv.) unealtă de plugărie asemănătoare furcii; furcă de lemn cu patru coarne. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
iabangíu, iabangíi, s.m. (înv.) străin, venetic. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
iabangíu (-íi), s.m. – Străin, venetic. Tc. yabanci (Şeineanu, II, 218). Sec. XIX, înv. Sursa: Dicţionarul etimologic român
iabáşa (iaváşa), iabaşále, s.f. (reg.) cleşte de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvaşi când se potcovesc. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
iabaşá (-ále), s.f. – Instrument în formă de cleşte folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavaşa. Tc. yevaşa (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se foloseşte şi în Arg., cu sensul de „ochelari”. Sursa: Dicţionarul etimologic român
IABRÁŞ, -Ă adj. v. abraş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IAC, iaci, s.m. Mamiferrumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună şi cu o cocoaşă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IAC s. (ZOOL.; Poephagus grunniens) bou grohăitor. Sursa: Dicţionar de sinonime
iac s. m., pl. iaci Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IAC iaci m. Mamifer rumegător asemănător cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung şi cu o cocoaşă pe ceafă. [Monosilabic] /<fr. yack Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit şi folosit ca animal de povară. [Scris şi yak. / < fr. yack < cuv. tibetan]. Sursa: Dicţionar de neologisme
IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
IACÁ1 s.f. (Înv.) Soi de tutun de cea mai bună calitate. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IACÁ2, iacale, s.f. (Înv.) Guler de haină femeiască. ♢ Expr. (Fam., şi azi) A feşteli (cuiva) iacaua Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce-mi zicea el. 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [Var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IÁCĂ2 s.f. (Înv. şi reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IÁCA3 interj. v. iacă1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IÁCĂ interj. v. iată, uite, vezi. Sursa: Dicţionar de sinonime
IÁCĂ s. v. bunică, mamă-mare. Sursa: Dicţionar de sinonime
iacá (guler) s. f., art. iacáua, g.-d. art. iacálei; pl. iacále Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
iacá (tutun) s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
iáca/iácă interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
iáca/iácă interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
iácă s. f. (sil. i-a-) Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IÁCĂ interj. fam. 1) (atrage atenţia asupra celor spuse) Uită-te! Priveşte! Vezi!; Iată. 2) adverbial Pe neaşteptate; deodată. Când colo, iacă, a intrat şi el. [Var. iaca] / ia + că Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
iacá (-ále), s.f. – Gît. Tc. yaka (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 927). Sec. XIX, înv., se fololeşte numai în expresia a feşteli iacaua „a greşi lovitura”. – Der. icăluţă, s.f. (Munt., vas pîntecos). Sursa: Dicţionarul etimologic român
IÁCĂTĂ interj. v. iacă1. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
iácătă interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IÁCHTING s.n. v. iahting. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) Zambilă(Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IACÍNT s. v. zambilă. Sursa: Dicţionar de sinonime
iacínt s. m., pl. iacínţi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IACÍNT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic]. Sursa: Dicţionar de neologisme
iacínt s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră preţioasă). Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
IACÍNT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
iacínt (-ţi), s.m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) şi modern din fr. hyacinthe. Var. este înv. Sursa: Dicţionarul etimologic român
IACNÍE s.f. v. iahnie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IACÓ s. m. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care cloceşte în scorburile de mangrove. (< fr. jaco) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
iáco s. n. invar. (menţionat în categoria literelor alfabetului chirilic) Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. Călugărdominican. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
iacobín s. m., adj. m. (sil. ia-), pl. iacobíni; f. sg. iacobínă, pl. iacobíne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IACOBÍN1 ~i m. 1) ist. Membru al clubului revoluţionar democrat de orientare radicală din timpul revoluţiei burgheze din Franţa de la sfârşitul sec. XVIII. 2) înv. Partizan al unei democraţii centralizate. /<fr. jacobin Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
IACOBÍN2 ~ă (~i, ~e) ist. Care este caracteristic pentru iacobini; de iacobini. /<fr. jacobin Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
IACOBÍN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare din timpul revoluţiei franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluţionar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin]. Sursa: Dicţionar de neologisme
IACOBÍN, -Ă s. m. f. 1. călugăr dominican. 2. membru al celei mai radicale grupări din timpul Revoluţiei Franceze, care a dus lupta contra monarhiştilor şi feudalilor. 3. (fig.) partizan înfocat al democraţiei. (< fr. jacobin) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
IACOBINÍSM s.n. Doctrinaiacobinilor (2). – Din fr. jacobinisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
iacobinísm s. n. (sil. ia-) Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IACOBINÍSM n. 1) Doctrină social-politică a iacobinilor. 2) fig. Opinie care preconizează centralismul de stat. /<fr. jacobinisme Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
IACOBINÍSM s.n. Doctrina iacobinilor. ♦ (p. ext.) Atitudine sau opinie democratică revoluţionară radicală. [Var. jacobinism s.n. / cf. fr. jacobinisme]. Sursa: Dicţionar de neologisme
IACOBINÍSM s. n. 1. doctrina iacobinilor. 2. (p.ext.) atitudine, opinie democratică revoluţionară radicală. (< fr. jacobinisme) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
IACTÁNT, -Ă, iactanţi, -te, adj. (Rar) Înfumurat, îngâmfat. – Din lat. jactans, -ntis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
iactánt adj. m. (sil. iac-), pl. iactánţi; f. sg. iactántă, pl. iactánte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IACTÁNT, -Ă adj. Înfumurat, îngâmfat. [< lat. iactans]. Sursa: Dicţionar de neologisme
IACTÁNT, -Ă adj. înfumurat, îngâmfat. (< lat. iactans) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
iactánţă s. f. (sil. iac-), g.-d. art. iactánţei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IACTÁNŢĂ s.f. (Liv.) Înfumurare, îngâmfare, vanitate. ♦ Lăudăroşenie, fanfaronadă. [< lat. iactantia, fr. jactance]. Sursa: Dicţionar de neologisme
IACTÁNŢĂ s. f. înfumurare, îngâmfare, vanitate. ♢ lăudăroşenie, fanfaronadă. (< lat. iactancia, fr. jactance) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele păcătoşilor ar fi supuse la chinuri veşnice; infern, gheenă. ♦ Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Iad ≠ eden, paradis, rai Sursa: Dicţionar de antonime
IAD s. (BIS.) infern, (livr.) gheenă, tartar, (înv.) matca focului. Sursa: Dicţionar de sinonime
iad s. n., pl. iáduri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IAD ~uri n. 1) Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, la chinuri veşnice; infern; gheenă. 2) Loc cu condiţii insuportabile. 3) fig. Stare de nefericire. [Monosilabic] /<sl. jadu Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
iad s.n. (înv.) otravă, venin. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
iád (-duri), s.n. – Infern, gheenă. Gr. ἄδης, prin intermediul sl. jadŭ (Cihac, II, 145; DAR; Conev 107), cf. bg., sb., rus. ad. – Der. iedui, vb. (Trans., a tortura, a chinui). Sursa: Dicţionarul etimologic român
IÁDĂ, iede, s.f. Puiul de sex feminin al caprei. – Din ied. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
iádă s. f., g.-d. art. iédei; pl. iéde Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IÁDĂ iéde f. Pui de sex feminin al caprei sau al căprioarei. [G.-D. iedei] /Din ied Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
IÁDEŞ, iadeşuri, s.n. Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ♦ Rămăşag care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
IÁDEŞ s. (ANAT.) (Olt.) cobie. (~ la păsări.) Sursa: Dicţionar de sinonime
IÁDEŞ s. v. slăbănog. Sursa: Dicţionar de sinonime
iádeş s. n., pl. iádeşuri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
IADÉŞ ~uri n. 1) Os bifurcat de la pieptul păsărilor. 2) Pariu pus la ruperea acestui os; rămăsag. /<turc. yades Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
iádeş (-şuri), s.n. – 1. Gen de rămăşag (fr. philippine). – 2. Os al pieptului de pasăre, care serveşte la acest rămăşag. – Mr. iadeţ, megl. iadeş. Tc. yades „pariu”, din per. iadest (Şeineanu, II, 218; Lokotsch 922; Graur, GS, VI, 330), cf. ngr. γιαντές, bg. jadec. Sursa: Dicţionarul etimologic român
iágăr, iágări, s.m. (reg., înv.) vânător (în armata austro-ungară). Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
iágăr (-ri), s.m. – Vînător. Germ. Jäger (DAR). În Trans., înv. Sursa: Dicţionarul etimologic român
iagmalodisí, iagmaladisésc, vb. IV (înv.) a jefui, a prăda. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Iata un top al celor mai cautate cuvinte si expresii din dictionarul nostru online. Pentru a consulta definitiile aferente, este suficient sa dati click pe termenul sau expresia care va intereseaza.
Definitiile afisate in cadrul acestei pagini sunt extrase din 18 surse de referinta. Pentru a vizualiza toate definitiile aferente unei singure surse, dati click pe numele sursei respective.
Prescurtat DLRC, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
Flux RSS
Flux RSS
Doriti sa fiti la curent cu cele mai noi definitii pe care le publicam in dictionar? Ei bine, nu trebuie decat sa adaugati in aplicatia d-voastra de citit RSS-uri linkul aferent literei care va intereseaza:
Daca doriti sa fiti la curent cu cele mai recente 100 de definitii publicate in dictionar, fara a tine insa cont de litera, adaugati in aplicatia d-voastra de citit RSS-uri linkul de mai jos:
Pentru a vizualiza lista completa a fluxurilor RSS puse la dispozitia d-voastra pe Tocilar.ro va invitam sa accesati o pagina dedicata, numita Flux RSS
