| A1 s.m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ♢ Expr. De la a la z Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A2 interj. Exclamaţie care exprimă: surprindere, admiraţie, entuziasm; plăcere, satisfacţie; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. – Lat. ad. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A4 prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A5- Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A-/AN- pref. „privativ, negativ“. (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| Ă s.m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| Â s.m. invar. A treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă2 (8), nerotunjită (2)). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A interj. v. of. Sursa: Dicţionar de sinonime |
| A, a s. m. invar. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| a prep. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| a/aaa interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| a/aaa interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| Ă, ă s. m. invar. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| Â, â s. m. invar. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| A1 prep. 1) (exprimă raport de identificare sau de asemănare) Miroase a trandafir. 2) (exprimă raport prezumtiv) Nu-i a bine. Vremea e a ploaie. /<lat. ad Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române |
| A2 interj. (se foloseşte pentru a exprima: a) bucurie, plăcere, admiraţie; b) surprindere, mirare; c) durere, întristare, regret, supărare; d) reamintire bruscă). /Onomat. Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române |
| a7/aa interj. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| a prep. – 1. (Înv.) Exprimă o relaţie spaţială (cu sau fără ideea de mişcare): şezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relaţie temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spaţial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relaţie de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoţeşte inf. scurt şi (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a şti şi a putea (nu pot face nimic) şi după un pron.rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoţeşte gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Puşcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuinţările din rom. sînt romanice, chiar şi gen.-dat.: cf. Puşcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi fraţi). A fost înlocuit treptat şi astăzi aproape complet, de la. Tendinţa actuală este de a i se limita folosirea la 4 şi 5. Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| a interj. – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creaţie expresivă. Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| ă1 (literă) s. m. / s. n., pl. ă/ă-uri Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| *ă2 (sunet) s. m., pl. ă Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| a uita; relaţia dintre partea vinovată si partea vătămată (iertătoare), restabilită initială cum a fost (înainte de a se comite de a se comite greşeala);- şi vinovatu işi recunoaste vina şi işi manifestă părerea de rău. Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a pribegii-a ratacii,a hoinarii,a-si parasii locul natalţara;a se refugia (nici un verb nu se scie cu 2 de „i”,doar substantivele comunee). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a uita Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a merge la spital sha faci avort Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a parveni Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a repara,a drege reg. zona Aradului Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a arunca, a azvarli/ reg. zona Arad Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a înlatura, e evita Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a sopti; a spune un secret; a dezvalui Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a evalua in vederea impunerii fiscale bunurile aflate in proprietatea unei persoane fizice din limba engleza: to assess Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A iubi (arh.) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a servi ca exemplu tipic pentru,
a contine sau reprezenta in parti (mai) mici Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a merge Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| (a~) vb., ind.prez.3 înfiripă Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| a rade Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a trepada Sursa: Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali |
| a mugi Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme |
| a cauta informatii despre ceva sau cineva prin intermediul faimosului motor de cautare cu acelasi nume Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a cauta informatii despre ceva sau cineva prin intermediul faimosului motor de cautare cu acelasi nume Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a cauta informatii despre ceva sau cineva prin intermediul faimosului motor de cautare cu acelasi nume Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a cauta informatii despre ceva sau cineva prin intermediul motorului cu acelasi nume Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| a scuipa Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| A observa Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| à la (fr.) prep. (à la Cluj) Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| à la carte (fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| à la grecque (fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| à la longue (fr.) [pron. alalõg] (lon-gue) loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| à la russe (fr.) [pron. alarüs] loc. adj., aloc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| ÖRE s.f. Monedă divizionară în Danemarca, Norvegia şi Suedia, valorând a suta parte dintr-o coroană. [< fr. öre < cuv. scandinav]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
| AA interj. v. a7. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a |
| AAA interj. v. a. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române |
| a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a agăţa remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge caftan expr. (intl.) a se îmbogăţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge din cal măgar expr. a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge la export expr. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrenţui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2. Adj. Care aparţine aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| AALENIÃN, -Ä‚ adj., s. n. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean. (din fr. aalénien) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| aalenián adj. m. (sil. a-a-, -ni-an), pl. aaleniéni (sil. -ni-eni); f. sg. aaleniánă, pl. aaleniéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| AALENIÁN s.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. // adj. Care aparţine acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. aalénien]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
| AB-/ABS- pref. „îndepărtare“, „separare“, „lipsă“. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| AB2 v. ab ovo. [MDN] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.) Sursa: Dicţionar de sinonime |
| abá interj. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| ÁBA interj. Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| ába interj. – Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă. Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| abá (-ale), s.f. – Dimie, ţesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Şeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături; croitor); abagerie, s.f. (fabrică sau prăvălie de ţesături); abagiu, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături). Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomogramă. (< fr. abaque, lat. abacus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| ABÁC, abace, s.n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) şi care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.) Sursa: Dicţionar de sinonime |
| abác (mat.) s. n., pl. abáce Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, aşezate pe vergele orizontale şi paralele. 2. Tabelă grafică, diagramă reprezentând relaţii între mai multe mărimi variind continuu, care serveşte la anumite calcule. V. nomogramă. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. it. abbaco, lat. abacus]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
| abác (-ce) s.n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143) Sursa: Dicţionarul etimologic român |
| abáca s. f. cânepă de Manilla. (< sp. abaca) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| ABÁCĂ, abace, s.f. (Arhit.) Placă subţire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane şi face legătura cu arhitrava. – Din fr. abaque, lat. abacus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române |
| abácă s. f. partea superioară a capitelului unei coloane. (< fr. abaque, lat. abacus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| ABÁCĂ s. v. nomogramă. Sursa: Dicţionar de sinonime |
| abácă (arhit.) s. f., g.-d. art. abácei; pl. abáce Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| ABÁ//CĂ ~ce f. arhit. Placă de piatră aşezată de partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. /<fr. abaque Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române |
| ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
| ABÁCĂ s.f. Partea superioară a capitelului unei coloane, care susţine arhitrava. [Pl. -ce. / < fr. abaque, cf. lat. abacus]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
| abáca s.f. (< fr. abaca, sp. acacá; cuv. filipinez) 1. Bananier care are fructele necomestibile şi peţiolurile frunzelor lungi din care se obţin fibre textile; creşte în Filipine. 2. Fibră textilă obţinută din peţiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manila. (Notă: Definiţia provine din Dicţionarul enciclopedic ilustrat – DEI, Editura Cartier, 1999.) Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare |
| abacterián, -ă adj. lipsit de bacterii. (< fr. abactèrien) Sursa: Marele dicţionar de neologisme |
| abacterián adj. m., pl. abacteriéni; f. sg. abacteriánă, pl. abacteriéne Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române |
| ABACTERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care este lipsit de bacterii. /<fr. abactérian Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române |
| ABACTERIÁN, -Ă adj. Lipsit de bacterii. [Pron. -ri-an. / cf. gr. a – fără, bakterion – bastonaş]. Sursa: Dicţionar de neologisme |
